Atâta timp cât ne mor copiii in căcat, suntem o ţară de căcat

A

Am scris textul asta in 2019 cand un copilaş a murit înecat în haznaua şcolii. Mi-am amintit brusc de el, aflând despre bebeluşul de 6 săptămâni care a murit duminica aceasta înecat în cristelniţa în care fusese botezat temeinc, ca la carte. Il adaug şi pe el aici, în lungul şir de copii morţi din motive stupide, inutile şi total evitabile.

Atata timp cat ne mor copiii in cacat, suntem o tara de cacat.
Ieri un copilas de 3 ani a murit inecat in fecale in haznaua scolii.
Se incoloneaza si el cuminte dupa altii care au sfarsit la fel, in hazna, dupa sutele de copilasi arsi de vii in case de chirpici, dupa cei sfasaiati de maidanezi, dupa cei striviti de poarta de fotbal din curtea scolii, dupa cel calcat de masina de transport scolar care a dat cu spatele fara sa se asigure, dupa cei calcati de trenul ce le trecea prin fundul curtii, cei inecati in fantani sau canale sau in rauri unde intrasera sa se balaceasca, da, si dupa pustiul chinez care studia si iubea Romania si care a murit zdrobindu-si capul cand a cazut din trenul din care sarise panicat pentru ca nu stia daca e cel potrivit din cauza semnalizarii proaste din gara.
Insiruirea asta lunga de copii morti este diferita de coada, poate la fel de lunga, de copii morti pentru ca au fost violati, chinuiti si ucisi de adulti cunoscuti sau necunoscuti dar la fel de monstruosi. Aceea e o coada mai trista, pentru ca acei copilasi au vazut inainte de muri rautatea umana in forma pura. Si, din pacate, rautatea umana e mai greu de prevenit.
Insa coada asta, de copilasii morti in haznale si alte moduri la fel de cumplit de stupide nu e trista. E uimita. Copii astia au uimire in ochii lor morti: uimire pentru ca OMUL MARE, ala la care ei se uitau in sus, nu a avut grija de ei si nu a avut grija ca lor sa nu li se intample ceva atat de stupid si de cumplit. Iar coada asta conduce spre o cheie de bolta a realitatii romanesti de azi si dintotdeauna: avem o lunga traditie de sacrificare a copiilor pe rugul stupiditatii, incompetentei, neglijentei, hotiei lipsite de scrupule. Ii sacrificăm cu o frecventa inspaimantatoare, lasandu-i să moară din cauze idioate, absolut evitabile.
OMUL MARE sunt parintii lor, sunt bunicii lor, sunt invatatorii lor, sunt vecinii lor, sunt soferii, sunt primarii, sunt politicienii, sunt doctorii, sunt asistentii, sunt inspectorii, sunt politistii, sunt maturatorii, suntem eu, suntem tu, suntem NOI TOTI.
Cand nu ne vor mai muri copiii din cauze atat de stupide si cumplite, abia atunci vom stii ca am reusit sa ne facem bine ca societate si ca stat. Pana atunci sincer, suntem doar o parloaga cu pretentii de stat.
Sau poate mai bine sa-mi spun pararea frust, necosmetizat: atata timp cat ne mor copiii in cacat, suntem o tara de cacat.

About the author

Ana Maita

Add comment

Ana Maita

Ținem legătura

Dacă vrei să vezi ce mai scriu, care sunt informațiile pe care le citesc și le împărtășesc, te aștept pe paginile și conturile mele din rețelele sociale: