Auzim peste tot ‘Ai grijă de corpul tău!’: atenție la ce mănânci, atenție cu ce te speli, atenție cu ce te îmbraci, atenție cât te miști!. Dacă există un punct comun al celor mai în voga trenduri din ultimii ani (eco, bio, dezvoltare personală, beauty, raw, revoluția spirituală, etc.) acesta este cu siguranță atenția acordată corpului nostru.
Adevărul este că suntem inundați cu foarte multă vorbărie goală despre ceea ce e bine să facem pentru corpul nostru, fiind în mod straniu privați de informații factuale despre ceea ce este corpul nostru. Corpul nostru este un templu, ni se spune de multe ori. Ideea nu este rea însă comparația cu un templu nu este chiar corectă. Corpul nostru, conform ultimelor studii în domeniul microbiologiei, este mai degrabă o junglă luxuriantă, o adevărată insulă locuită de un ecosistem bogat. Însă adevărul este că o parte din definiţia cuvântului templu se aplică paralelei cu trupul nostru: templul trebuie respectat, atât exteriorul său cât și interiorul.
Știința și medicina au evoluat într-un ritm alert în ultimii 150 de ani – începând cu descoperirile făcute de Pasteur și Koch, omenirea a aflat despre microbii care ne invadează corpul și ne îmbolnăvesc sau ne ucid. Descoperirea a fost una esențială pentru conceperea tratamentelor ce au salvat sute de milioane de oameni de la suferință sau moarte. Însă această viziune unilaterală asupra microorganismelor din corpul nostru (anume că sunt exclusiv rele!) a însemnat că timp de zeci de ani cercetătorii s-au concentrat pe studierea bolii ca efect al invaziei corpului de către microorganisme dăunătoare, ignorând cu totul studiul bolii ca efect al absenței microorganismelor bune. Pentru că da, abia în ultimii ani am început să înțelegem că trupul nostru este un organism viu care a evoluat într-o relație simbiotică intimă cu o faună întreagă de microorganisme și de aceea suferă la fel de grav atunci când este lipsit de ele că atunci când este atacat de microorganisme rele (și mai mult, că microbii buni au un rol activ în a apăra trupul de microbii răi).
Trupul nostru și funcțiile sale, așa cum le percepem noi trăind pur și simplu, sunt efectiv rezultatul simbiozei dintre corpul nostru uman și cele aproape 3 kile de microorganisme care trăiesc în relație cu acel corp (cantitate de microorganisme calculată pentru un corp de 75 de kg). Unele dintre bacteriile care trăiesc în noi au scrisă în ADN-ul lor rețeta pentru producerea unor compuși utili pentru corpul nostru, compuși pe care celula umană nu îi poate sintetiza de una singură. Alte bacterii învață celulele umane cum să reacționeze la amenințări externe – păzindu-ne astfel de apariția alergiilor și a bolilor autoimune. Le fel de adevărat este că chiar și atunci când suntem clinic sănătoşi-tun avem în corpul nostru microorgansme dăunătoare însă acestea nu ne supară atâta timp cât numărul lor este semnificativ mai mic decât cel al microorganismelor bune.
Microbiomul – acest ecosistem complex și vast din corpul nostru ne-a însoțit pas cu pas în decursul evoluției noastre și este evident customizat într-o oarecare măsură pentru fiecare populație în funcție de zona geografică unde trăiește, clima, fauna și flora. Deasemenea, cele 100 de trilioane de microbi care ne populează sunt foarte specializați în funcție de zona anatomică unde își duc traiul: piele, stomac, gură, instestine, vagin, etc. Cercetătorii care au început abia recent să studieze și să construiască cataloage cu speciile de microorganisme benefice din corpul uman au observat diferențe între microbioamele persoanelor în funcție de o mulțime de factori: dacă trăiesc cu animale de casă sau nu, daca au un anume tip de dietă sau altul, dacă au un anumit regim de igienă personală sau altul, etc. Rezultatele sunt surprinzătoare mai ales că sănătatea în viziunea țărilor din lumea dezvoltată este definită în mare parte de lupta împotriva microbilor: începând cu curățenia spațiilor și spălarea corpului cu substanțe detergente puternice și continuând cu tratamentele bazate pe antibiotice agresive, lumea civilizată a declarat război total microbilor. Ei bine, conform ultimelor cercetări în domeniu se pare că lupta prea aprigă împotriva microbilor ne dăunează serios.
Pentru a înțelege cât de dependenți suntem de micii nostrii prieteni milenari nu trebuie decât să studiem efectele absenței lor în 2 zone anatomice esențiale pentru sănătatea umană: pielea și intestinele.
Pielea este cel mai mare organ al corpului – este bariera care ne apară de exterior și este un adevărat continent populat cu diferite combinații de microorganisme în funcție de zonă (scalp, pleoape, palme etc.). Abia acum înțelegem cât de importante sunt acestea pentru sănătatea pielii și a corpului nostru, adevărate sisteme de monitorizare și reglare a sănătății pielii. Evident, acum înțelegem și de ce săpunurile cu agenți detergenții agresivi produc un adevărat genocid la nivelul microbiomului pielii și astfel crează și/sau agravează probleme dermatologice.
Recomandarea cea mai recentă a dermatologilor deși greu de comunicat este că dușul zilnic cu apă și săpun degresant nu e deloc o idee bună…în fine, în Europa nu e chiar o problemă deoarece mulți dintre europeni nu fac duș zilnic însă în SUA unde spălarea zilnică, temeinică a corpului și a capului e un obicei sfânt, recomandarea e greu de comunicat și aplicat. Practic specialiștii recomandă baia cu săpun maxim o dată la 3-5 zile în condiții de activitate fizică moderată și toaletarea zilnică a zonelor critice (axile, zona genitală, picioare) dar doar cu săpunuri blânde fară agenți detergenți, coloranți sau parfum (săpunul dermatologic). În rest ne putem reîmprospăta după pofta inimii cu un duș cu apa călduță care să nu dureze mai mult de 3 minute. Baia fierbine cu spumă parfumată timp de o oră și exfolierea pielii sunt egale cu un holocaust pentru piele. Evident, rutina igienei personale trebuie optimizată în funcție de fiecare dar ideea principală este că trebuie să găsim un echilibru în care să protejam microbiomul pielii.
Intestinele iarăși sunt o parte esențială a anatomiei noastre. Fară un microbiom sănătos (sănătos însemnând că echipa bunilor trebuie să fie mai mare decât echipa răilor care astfel sunt prea puțini ca să ne poată îmbolnăvi) intestinele noastre sunt doar o instalație inutilă – nu pot digera alimentele fără ajutorul bacteriilor bune. Astfel nu puține sunt cazurile în care, după tratamente cu antibiotice agresive care au ca scop eliminarea unui microb rău, odată cu cu microbul rău sunt neutralizați și microbii buni din intestine. Majoritatea oamenilor au norocul ca echipa bunilor să se refacă iar procesele digestiei să revină la normal. Însă în unele cazuri (copii, bătrâni, persoane care au făcut tratamente prelungite și repetate cu antibiotice) microbiomul intestinal nu își mai poate reveni.– iar în lipsa lui (atât locativă cât și funcțională) intestinul nu numai că nu mai poate digera dar este lăsat vulnerabil, fiind de colonizat rapid de către un alt microb rău. Rezultatul este evident unul catastrofal: diaree cronică, subnutriție și deces.
Unii medici gastroenterologi mai curajoși și mai ales disperați în fața unor pacienți pe care deși îi trataseră cu succes de o infecție cu ajutorul antibioticelor, se stingeau apoi sub ochii lor din pricina faptului că antibioticele le neutralizaseră și flora intestinală normală, au hotărât să încerce un tratament logic dar foarte dificil de comunicat: transplantul cu fecale. Practic, gastroenterologii au aplicat principiul transplantului: dacă pacientului meu i s-a stricat iremediabil un organ, căutăm să facem un transplant cu un alt organ sănătos. Ei bine, dacă credeați că dermatologilor le-a fost greu să explice recomandarea ca oamenii să se spele mai puțin, gastroenterologii au o problemă mult mai mare de PR. Transplantul de fecale constă în fapt în a lua o mostră de fecale de la un donator sănătos (și preferabil rudă de gradul I cu pacientul), a o amesteca cu soluție salină și a o administra prin clismă pacientului. Sună scârbos? Absolut. Funcționează? Mai bine decât orice alt tratament! În urma aplicării acestui tratament de către mai mulți specialiști, lumea medicală a început să studieze serios procedura și aplicațiile sale posibile (inclusiv în tratamentul obezității pe baza supoziției că una din cauzele sale este lipsa unor jucători în echipa bunilor, esențiali pentru reglarea proceselor metabolice). Primul semn că lumea medicală crede în acest tratament este că a primit un nume mai frumos decât problematicul ‚transplant de fecale’: bacterioterapie.
În fine, nu pot să nu menționez și importanța microbiomului pentru naștere și sănătatea copiilor noștri. Studiile arată că unul dintre multiplele beneficii ale nașterii normale la femeile sănătoase este că prin contactul bebelușului cu pereții vaginului, pielea acestuia este colonizată firesc de echipa bunilor, fiind astfel mai bine pregătit pentru viața extrauterină. Bineînțeles, în România prezența Streptococului C la gravidă este în mod greșit considerată motiv întemeiat pentru operație cezariană; în Occident spre deosebire de România, nu se prescrie antibiotic în sarcină iar mama este încurajată să nască normal, făcându-se în schimb profilaxia pentru prevenirea transmiterii la făt în timpul nașterii (adică în timpul travaliului i se fac mamei măcar două doze injectabile cu un antibiotic blând), protejând astfel șansa bebelușului de a prelua din microbiomul binefăcător prezent în vaginul mamei. Un studiu arată că nașterea vaginală nu numai că prilejuiește colonizarea pielii bebelușului cu microorganisme bune dar că este esențială și pentru colonizarea intestinului acestuia cu bacteriile necesare unui tract digestiv sănătos.
În final, studiile arată că urbanizarea și sanitizarea inerente traiului la oraș scad în fapt șansa noastră de a fi expuși la microorganismele care ne reglează imunitatea, efectul fiind mult mai grav la copiii din mediul urban. În ceea ce privește sănătatea lor, din ce în ce mai multe studii arată că acei copii protejați excesiv de murdărie fac mai multe alergii și boli dermatologice decât copiii care sunt lăsați să se joace afară în voie și care astfel interacționează cu o lume microscopică vastă și variată care îi ajută să–și construiască și mențină imunitatea.
