Mulți români, fără să fie oameni răi, nu reușesc să fie oameni buni.
Acum 15 ani de zile eram la Predeal și făceam o plimbare
când am văzut pe stradă o tânără căzută pe jos, în convulsii. Când căzuse își spărsese și capul. Curgea sânge. Era romă și oamenii făcuseră cerc în jurul ei, atingând-o cu un băț și spunând că e drogată. Era destul de evident că avea o criză de epilepsie. Soțul meu a sunat la 112 în timp ce eu am fost singura care i-am acordat primul ajutor și am stat cu ea pe asfalt până și-a revenit din criză. A plecat pe picioare, cu cămașa mea mea legată la cap și promisiunea că va merge la dispensar să o coasă.
Serviciul de urgență a refuzat să vină, profitând de relatarea mea precisă și diagnosticul de „criză epileptică” dat la botul calului și m-au instruit să „o las în pace că își revine”…
Atunci am înțeles că cei mai mulți români, fără să fie oameni răi, nu reușesc să fie oameni buni. 🙁
