Maternitatea biologică este o experiență revelatoare, care ne dă măsura capabilităților extraordinare ale trupului de femeie: sarcina, nașterea și alăptarea sunt adevărate superputeri pe care, dacă avem șansa să le trăim, ne reconfigureza relația cu noi înșine, cu propriul trup și cu lumea.
Însă, maternitatea biologică mai deschide un orizont în viața unei femei: ne apropie de ceea ce numesc, inspirată de genul SF, ‘zona crepusculară’. Pentru a defini această ‘zona crepusculară’ mă voi folosi de un exemplu din viața personală. Când aveam în jur de 5 ani, părinții mei au plecat într-o excursie de câteva zile în străinătate. M-au lăsat pe mâini bune, în grija unor bunici iubitori și grijulii. Într-o noapte, mi s-a făcut rău în somn și am vomitat în pat. Speriată și gâtuită de fiere, nici nu am apucat bine să plâng că în liniștea nopții s-a auzit strident sunând telefonul. Evident, bunicii din camera alăturată s-au trezit instantaneu – un telefon în mijlocul nopții era ceva foarte neobișnuit. Era mama care suna de peste hotare să-i întrebe alarmată dacă eu sunt bine. Surprins, bunicul a asigurat-o pe mama că eu eram bine, doar dormeam în camera de alături însă mama a insistat să meargă să verifice. Bunicii au venit imediat în camera mea unde m-au găsit într-o stare deplorabilă. M-au liniștit, m-au curățat și m-au îngrijit spunându-i mamei că mi-a fost într-adevăr rău. Mama le-a povestit că s-a trezit brusc în mijlocul nopții speriată și sigură ceva rău s-a întâmplat cu copilul ei. Era la 2500 de kilometri de mine și cu toate astea, a pus mână pe telefon și a sunat acasă.
Astfel de întâmplări nu sunt deloc cazuri excepționale – fiecare mamă are cel puțin o dată ocazia să experimenteze legătura invizibilă dintre ea și copilul său. Până recent, această conexiune rămânea în sfera paranormalului, a fenomenului inexplicabil științific.
Recent, am citit un studiu publicat de jurnalul stiintific American Scientific despre faptul că cercetătorii au reușit să dovedească că în timpul sarcinii nu există numai un transfer de celule de la mamă la făt dar și unul, mult mai surprinzător, de la făt la mamă. Astfel, în corpul unei mamei au fost identificate celule care conțineau un ADN străin – un ADN care conținea cromozomul Y (masculin) și care a determinat cercetătorii să îl identifice ulterior ca fiind ADN-ul fiului ei.
Cercetările au continuat pentru a verifica dacă acest caz era unul excepțional și singular sau dacă era vorba despre un fenomen care se petrecea la fiecare sarcină – acela de transfer material genetic și de celule de la făt la mamă. Studii din ultimii 2 ani arată că este întradevăr un fenomen prezent la fiecare sarcină. Femeile poartă în organismul lor celule integrale de la toți copii pe care i-au conceput, celulele respective putând fi identificate în organismul mamei și la 30 de ani de la nașterea copilului. Fenomenul se numește microhimerism fetal.
Mai mult, s-a demonstrat ca celulele fetale care au intrat pe viața în sistemul mamei nu sunt elemente inerte, ci au puterea să influențeze sănătatea mamei. Femeile care fac cancer la sân au nivel mai scăzut de celule fetale în sânge decât cele care nu au suferit de cancer la sân. Însă în țesutul cervical al femeilor care au făcut cancer de col uterin s-au identificat celule fetale pe când în cel al femeilor care nu au făcut acest tip de cancer nu s-au găsit celule fetale. Un alt efect al celulelor fetale asupra sănătății mamei este în cazul bolilor autoimune, observându-se că celulele fetale o protejează pe mamă de artrită reumatoidă. În plus, s-au găsit dovezi că în multe cazuri celulele fetale intrate în organismul mamei acționează precum celulele stem transplantate, migrând spre testuturile afectate de boală și transformându-se în celule specifice pentru a repara testulul degenerat. De aceea, chiar și în cazul în care s-a identificat un număr mare de celule fetale în unele tipuri de țesuturi cancerizate cercetătorii suspectează că acest lucru nu se petrece deoarece celule fertale provoacă cancerul ci datorită faptului că celulele fetale migrează în număr mare la locul cancerului pentru a luptă cu el. Potențialul acestor celule fetale nu este încă înțeles pe deplin însă fenomenul a atras cu siguranță atenția cercetătorilor.
Studiul demonstrează că toate femeile care au conceput un copil păstrează în ele până la sfârșitul vieții, în modul cel mai concret cu putință, o ‘bucatică’ din acesta. Știind despre legătură până acum inexplicabilă dintre mama și copii prin care mamele pot simți la distanță ce ce simte copilul lor, nu mă pot opri să nu mă gândesc nu cumva aceste celule acționează niște ‘transmitatoare wireless’, semnalând mamei, cazuri speciale, starea copilului?
