Ești pe cale de a deveni mamă și faci toți pașii corecți: te informezi temeinic și corect, te pregătești fizic și psihic, discuți cu mame experimentate și, mai ales, știi cum vrei să naști.
Deși în mod rațional înțelegi că nu poți să știi cum te vei simți în timpul nașterii, ți-ai închipuit deja scenariul și îl repeți în mintea ta, sigură că la fel se va derula și experiența reală. Nu uita să fii totuși flexibilă în așteptări. Nu uita că fiecare femeie are o experiență de naștere diferită și, mai mult, chiar și pentru aceeași femeie aceasta este altfel de fiecare dată.
Circa 30% din nașteri au însă nevoie de asistență de specialitate, iar în aproximativ jumătate din aceste cazuri este nevoie de operație cezariană.
Nașterea prin cezariană poate fi cauza unor tulburări emoționale
Un studiu arată că mamele dezamăgite de experiența nașterii pot suferi de depresie și chiar pot prezenta simptome de șoc post-traumatic. În plus, cercetarea arată încă o dată că un factor esențial în modul în care o femeie trăiește experiența nașterii este nivelul ridicat de informație și control de care dispune.
Însă tocmai aceste două avantaje, informația și controlul, tind să devină contra-productive atunci când mama devine obsesivă în legătură cu modul în care își dorește să nască. Atunci când o femeie nu mai este dispusă să accepte elementul imprevizibil al nașterii, apare riscul major ca, odată trăită, experiența nașterii să fie dezamăgitoare. Mă refer aici strict la acele situații în care, cu adevărat, nașterea se petrece altfel decât își dorește mama, din motive întemeiate.
Cunosc astfel de cazuri, cu mame care din pricina unei complicații reale au avut nevoie de operație cezariană. Aceste femei au înțeles din punct de vedere rațional necesitatea procedurii pentru siguranța lor și a bebelușilor lor, însă emoțional au suferit enorm. Au trăit sentimentul dezamăgirii, au simțit că propriul corp le-a trădat.
Cunosc femei care și-au dorit o naștere naturală ușoară și au avut parte de una grea, cu un travaliu lung și mult mai dureros decât își închipuiseră. Psihicul lor a avut nevoie de mult mai multe luni ca să își revină decât corpul.
Am întâlnit de asemenea nenumărate mămici care au născut prin cezariană și au fost extrem de afectate de dificultatea cu care s-au refăcut fizic.
Să învățăm despre fiziologia nașterii, să gândim pozitiv și să acceptăm imprevizibilul
Dacă este un lucru pe care îl recomand tuturor mamelor, este să se informeze temeinic despre fiziologia nașterii și despre complicațiile cel mai des întâlnite, deoarece mecanismele fiziologice ale nașterii (și deviațiile de la ele) sunt totuși aceleași pentru toate femeile. Astfel, o femeie poate să înțeleagă nașterea atunci când o trăiește și să accepte mai ușor o experiență diferită față de cea pe care și-o dorea.
În plus, încurajez femeile să gândească pozitiv și să își proiecteze scenariul nașterii așa cum și-o doresc, însă să păstreze acea doză de flexibilitate care să le permită să se bucure și de o naștere diferită.
Iar dacă totuși trăiesc o dezamăgire, să nu sufere în tăcere și să apeleze la cei dragi și mai ales la un psiholog care să le ajute să se împace cu experiența. Cred că pentru o bună pregătire prenatală trebuie să încercăm să menținem echilibrul între ceea ce ne dorim și ceea ce ne oferă, în cele din urmă, viața.
