În caz că nu știați, oamenii ocupă un loc aparte în regnul animal, din punctul de vedere al duratei de care copiii au nevoie pentru a deveni relativ autonomi. Deși se nasc după o perioadă lungă de gestație, bebelușii au nevoie de mult timp și îngrijire atentă ca să se poată ridica în două piciorușe.
Există două tipuri de animale: speciile altriciale, care fac pui neajutorați de care părinții trebuie să se îngrijească mult timp după naștere, hrănindu-i, încălzindu-i și protejându-i (cum sunt oamenii) și cele precociale, care fac pui aproape autonomi, niște clone miniaturale ale adulților care, în afară de dezavantajul dimensiunii, au aproape toate caracteristicile și abilitățile părinților.
În general, animalele altriciale (câinii, pisicile etc.) au perioade scurte de gestație și aduc pe lume un număr mare de pui la o singură naștere. Aceștia sunt mici și neajutorați, solicitând toată atenția părinților timp de mai multe luni, până când devin independenți.
În schimb, speciile precociale au perioade lungi de gestație și ca atare puii lor se dezvoltă îndeajuns de mult în uter ca în momentul în care se nasc să fie bine dezvoltați din punct de vedere neuro-motoriu. De pildă, după naștere mânzul se ridică aproape imediat în picioare și începe să zburde. În general, puii animalelor care au o perioadă lungă de gestație sunt gata să dea piept cu lumea fără probleme.
Oamenii se situează însă la mijlocul drumului dintre cele două categorii. Puiul de om se naște neajutorat, ca la speciile altriciale, însă după ce stă mult mai mult în uter, precum în cazul celor precociale. De fapt, oamenii au una dintre cele mai lungi perioade de maturizare din întreg regnul animal, măsurabilă în ani.
Această ciudățenie este o consecință a modului în care natura a trebuit să împace dimensiunea mare a creierului uman cu limitele fizice ale bazinului mamei. Astfel, nu putem crește în uter mai mult decât ne permite deschiderea bazinului mamei, altfel nașterea ar fi imposibilă. În raport cu alte specii precociale care au perioade comparabile de gestație, bebelușii, chiar și atunci când se nasc la termen, sunt practic prematuri – ei mai au nevoie de aproximativ încă 9 luni ca să se ridice în picioare. Aceasta este soluția de compromis pe care a găsit-o natura ca să ne permită totuși să ne naștem, noi și capul nostru mare.
Și, pentru că natura nu lasă niciodată nimic la întâmplare, s-a îngrijit, se pare, să facă în așa fel încât să ne naștem îndeajuns de drăgălași că părinții noștri să se îndrăgostească iremediabil de noi. Astfel, aportul mare de grăsime din ultimele săptămâni de gestație a fătului se pare că are rolul de a ne face mai… drăgălași: bucălați, plini de gropițe și cute. Acesta este un alt mod de a crea o legătură emoțională între părinți și nou-născut, pentru ca aceștia să își ducă la bun sfârșit misiunea de a crește copilul până la maturitate.
