Ca toți copiii născuți înainte de intrarea pe piața românească a scutecului modern de unică folosință, o aud încă pe mama povestindu-mi cum spăla de mână munți de fâșii triunghiulare de pânză în fiecare zi și cum marfa de contrabandă cea mai dorită erau scutecele de unică folosință rusești, o barbarie de carton și celofan pe care le folosea cu parcimonie numai pe drumul de cinci ore cu Dacia spre mare.
Înainte de apariția scutecului absorbant, occidentalii au apelat mai ales la înfășarea temeinică a bebelușului. Tehnica era atât de laborioasă, încât arareori părinții se oboseau să desfășeze bebelușul pentru fiecare pipi și/sau caca, ceea ce nu era chiar benefic sau confortabil pentru copil.
În schimb, popoarele din tundră au găsit o soluție ingenioasă: aveau un soi de sac din blană cu compartimente pentru mânuțele și piciorușele bebelușului, iar între picioare o trapă prin care părinții puneau mușchi de pădure uscat. Preocuparea principală a viitoarelor mame era să adune cât mai mult mușchi de pădure, să îl curețe de crenguțe și pietricele și să îl usuce bine, pentru a-l folosi apoi ca material absorbant.
Indienii Navajo aveau o soluție similară: ei își purtau bebelușii legați cu un șiret în copaițe tradiționale, punându-le între picioare scoarța mărunțită a unei plante deșertice. Cum bebelușii erau bine fixați în copaițele înguste, mănunchiul de fibre rămânea unde trebuie.
În unele regiuni din China era utilizată metoda sacului de nisip: bebelușii în vârstă de până la 2 ani erau puși în saci cu nisip fin, care îndeplineau atât rolul de scutec, cât și de limitator de mișcare. Nisipul era schimbat o dată pe zi. Părinții credeau că până în momentul în care bebelușul crește suficient ca să scape singur din sacul cu nisip el trebuie să stea acolo. Studiile recente au arătat că această practică este dăunătoare dezvoltării emoționale și psihice a copiilor, copiii crescuți așa având un IQ semnificativ mai scăzut decât cei care au beneficiat de stimulare în primii doi ani de viață. În contrast cu această practică, tot în China există metoda pantalonilor cu fantă, pentru a învăța copiii să meargă la toaletă.
Însă cel mai complex mod de a păstra bebelușul curat este cel din Asia Centrală, unde bebelușii sunt înfășați și puși în copaițe, însă acestea au o gaură specială unde se fixează un tub care preia urina, astfel încât aceasta să se scurgă în exterior.
Viitorul scutecelor
În Vest, bastionul scutecului de unică folosință, steaua acestuia începe să apună odată cu apariția scutecelor de textil refolosibile sau a metodei „fără scutec”. Personal, am fost o mamă mult prea comodă ca să iau în considerare altă soluție. Dar sunt foarte curioasă să văd cum va evolua scutecul absorbant și dacă și eu voi ajunge să le spun copiilor mei că sunt niște părinți norocoși deoarece eu m-am chinuit schimbându-i și de 10 ori pe zi…
