Despre cum să crești acum copii pentru viitor
Cum spuneam într-un articol anterior, când ești părinte e bine să te informezi, să iei o decizie și să ți-o asumi, sperând că e cea mai bună decizie pentru copilul tău. Însă sunt absolut convinsă că lumea în care vor trăi copiii noștri va fi foarte diferită de cea de acum.
Mă aștept ca lumea în care vor trăi Filip și Felix, cei doi fii ai mei, să fie una eco-high-tech. Ce înseamnă asta? Înseamnă că viața lor se va întoarce în mare măsură la rădăcini, pentru a beneficia de avantajele firescului și ale naturalului, în timp ce vor avea la dispoziție o tehnologie ultra-avansată care le va înlesni comunicarea, transportul, păstrarea sănătății și exercitarea profesiei.
Intuiesc un viitor în care băieții mei să poată munci de oriunde, pentru că internetul va fi gratuit, nelimitat și ubicuu.
Văd un viitor în care băieții mei pot ieși seara la o bere cu verișorii lor din Islanda, pentru că se vor putea urca în Vactrain, un metrou silențios în tunel de vid care străbate Atlanticul în 45 de minute. Evident, după ce au străbătut Europa în 15 minute cu un alt tip de transport prietenos cu mediul și ultra-rapid (accesibil poate chiar din stația de metrou din cartierul nostru bucureștean).
Medicina va fi personalizată
Cred că medicina va fi personalizată la maximum, iar când copiii mei vor merge la farmacie să cumpere pastile farmacistul le va înmâna pastile sintetizate pe loc pe baza ADN-ului lor. Iar de bătrânețe se vor apăra cu auto-transplanturi de celule stem, își vor înlocui țesuturile obosite cu clone tinere ale propriilor țesuturi, iar asta nu îi va costa foarte mult (în parte pentru că intuiesc că viața într-o lume eco-high-tech va fi centrată pe prevenție și menținere). Bio-medicina se va împleti, firește, cu medicina holistică și nimeni nu se va mai mira de asta.
Intuiesc un viitor în care oamenii se vor fi împăcat cu mediul înconjurător și vor fi înțeles cum să continue dezvoltarea fără să compromită mediul. Economia mondială se va fi reconfigurat în jurul principiului de sustenabilitate, renunțând la cel al profitabilității.
Iar atunci când mi se pare că forțez cam mult limitele imaginației, nu trebuie decât să-mi amintesc că bunicul meu, bucureștean cosmopolit, îmi spune cu sinceritate că niciodată nu s-ar fi gândit că lumea se va schimba atât de mult în cursul vieții sale. A reușit să țină pasul cu TV-ul color și videoplayerul, dar când noi, nepoții, am început să nu mai putem trăi fără laptop, smartphone și internet, s-a tras deoparte și nu a mai putut decât să se minuneze.
Probabil că viitorul în care vor trăi copiii, nepoții și strănepoții mei va fi unul atât de radical diferit de prezent, încât nici nu mi-l pot închipui. Habar nu am cum va arăta în realitate viitorul copiilor mei – tot ce știu este că trebuie să îi cresc flexibili și încrezători, că să îi poată face față.
