Violența nu e iubire. Niciodată!

V

Printre zecile de apeluri pe care le primesc zilnic în rutina mea de activist există apelurile acelea care încep cu o lungă tăcere. O tăcere vie, grea. Am învătat să nu închid, să aștept. Tăcerea este urmată de plâns și, printre suspine, de o poveste despre cum dragostea s-a transformat în înjurături și pumni. Despre cum în loc de sărutări, mângâieri, grijă și respect în chip de dovezi ale iubirii, unele femei ajung în punctul în care cred că dragostea poate fi demonstrată prin bătăi și blesteme.

Cele mai multe povești sunt parcă trase la indigo. Pe coloana sonoră a celor mai multe povești se aud voci și plânsete de copil.

Sunt femei care se trezesc cumva din acest coșmar și, cu noduri în gât, mă sună și cer ajutor. Orice ajutor.

In spatele fiecarui numar acoperit cu roz se afla o poveste neagra, cu lacrimi si sange,
aceeasi poveste traita de femei batute si in cautare de un adapost pentru ele si copilasii lor. Unele dintre ele erau la ”bis”, ma mai sunasera si in trecut…

Le ascult, le felicit pentru puterea lor de a căuta o ieșire, și le îndrum către echipa Anais, specializată în combaterea violenței domestice. Pentru ca de ani de zile colaborez, pe muteste, cu

Asociatia Anais, o organizatie specializata pe consilierea juridica si adapostirea femeilor maltratate. Cand ma suna, umile si planse, le intreb cateva lucruri, le ascult cu rabdare, le consiliez cu ce ma pricep eu, le dau curaj si le trimit datele de contact ale Asociatiei Anais pentru ca stiu ca acolo vor gasi ajutor juridic temeinic si un adapost protejat.
O metoda sa ajutati este sa donati catre ei. Iar ei ajuta sute de femei in fiecare an.

About the author

Add comment

By Ana M

Ana M

Ținem legătura

Dacă vrei să vezi ce mai scriu, care sunt informațiile pe care le citesc și le împărtășesc, te aștept pe paginile și conturile mele din rețelele sociale: