Foarte mulți părinți mă întreabă dacă mi-am vaccinat copiii, cum îi tratez când se îmbolnăvesc, ce tip de învățământ voi alege pentru copiii mei, ce tip de alimente le dau, ce cosmetice folosesc pentru ei, etc. Și le răspund de cele mai multe ori la întrebări amintindu-mi de fiecare dată să adaug că toate aceste alegeri le-am făcut pe baza informațiilor pe care le am acum fară să am garanția 100% că deciziile mele în legătură cu viața și sănătatea lor vor fi cele mai bune pe termen lung.
Cum spuneam și într-un articol anterior, când ești părinte e bine să te informezi, să iei o decizie și să ți-o asumi, sperând că e cea mai bună decizie pentru copilul tău. Însă când răspund la astfel de întrebări nu uit niciodată să adaug că sunt absolut convinsă că lumea în care vor trăi copiii noștri ca adulți va fi foarte diferită de cea în care trăim noi acum.
Și nu mă refer neapărat la scenarii apocaliptice – deși nu puțini suntem cei care avem senzația clară că lumea în care își vor trăi viața de adult copiii noștri va fi una reconfigurată masiv în urma unui cataclism fie el și doar unul financiar, așa cum se întâmplă deja la scară globală, sau pur și simplu un cataclism al mentalității în cadrul căruia viziunea lumii dezvoltate asupra vieții și a scopului nostru în viață va fi foarte diferită față de cea de azi.
Dar revenind la ceea ce cred eu cu convingere despre lumea în care vor trăi copiii noștri, iar semnele sunt deja destul de clare ca să pot să mă orientez cât de cât, cel puțin în ceea ce privește deciziile pe care le iau pentru copiii mei, mă aștept ca lumea în care vor trăi Filip și Felix, cei doi fii ai mei, să fie una eco-high-tech. Ce înseamnă asta? Înseamnă că viața lor se va întoarce în mare măsură la rădăcini pentru a beneficia de avantajele firescului și ale naturalului în timp ce vor avea la dispoziție o tehnologie ultra-avansată care le va înlesni comunicarea, transportul, păstrarea sănătății și exercitarea profesiei. Cred în capabilitatea rasei umane de a dezvolta o tehnologie fără efecte ecologice adverse, o tehnologie invizibilă și eficientă al cărui scop este să pună în valoare natura, nu să o distrugă.
Intuiesc un viitor în care băieții mei să poată munci de oriunde, fie că sunt pe un munte sau în oraș, pentru că starea de conectivitate la Internet va fi gratuită, nelimitată și ubicuă, învăluind ca un alt strat al atmosferei întreaga Terra.
Intuiesc un viitor în care băieții mei pot ieși seara la o bere cu verișorii lor din Islanda și nu pentru că au plecat din țară și s-au mutat acolo, ci pentru că se vor putea urca în Vactrain, un metrou silențios pe bază de vacuum care străbate fundul oceanului Atlantic în 45 de minute. Evident, după ce au străbătut Europa în 15 minute cu un alt tip de transport prietenos cu mediul și ultra-rapid (accesibil poate chiar din stația de metrou din cartierul nostru bucureștean).
Intuiesc un viitor în care medicina va fi personalizată la maxim, iar când merg la farmacie să cumpere pastilele farmacistul le va înmână pastile sintetizate pe loc pe baza ADN-ului lor. Iar de bătrânețe se vor trata cu auto-transplanturi de celule stem, își vor înlocui țesuturile obosite cu clone tinere ale propriilor țesuturi, iar asta nu îi vă costa foarte mult (în parte pentru că intuiesc că viața într-o lume eco-high-tech va fi centrată pe prevenție și menținere, deci oricum nu vor avea prea multe de înlocuit). Bio-medicina se va împleti firește cu medicina holistica și nimeni nu se va mai mira de asta.
Intuiesc un viitor în care oamenii se vor fi împăcat cu mediul înconjurător și vor fi înțeles cum să–și continue cursa dezvoltării fară să–și taie concomitent craca de sub picioare. Economia mondială se va fi reconfigurat în jurul principiului de sustenabilitate renunțând la cel al profitabilităţii, cel care azi ne-a dezechilibrat buzunarul la nivel global.
Intuiesc un viitor în care băieții mei se vor bucura de toate acestea, așa cum ne bucurăm și noi azi de toate minunile tehnicii și ale științei, fară să ne dăm seama de saltul imens făcut de umanitate în ultimii 50 de ani. Intuiesc un viitor în care oamenii vor avea deja principiile ecologiste și ale sănătății impregnate în fibra lor, iar campaniile noastre de azi pentru promovarea stilului de viață sănătos pentru corp și mediu li se vor părea copilărești. Intuiesc un viitor în care omenirea își va fi clarificat prioritățile, iar viața să fie mai simplă, mai limpede, să fim mai eficienți la trăit pentru că avem toată tehnologia să ne ajute să nu pierdem timpul cu prostii, și vom fi mai fericiți trăind pentru că am înțeles că pe măsură ce ne complicăm existența devenim mai nefericiți.
Iar când îmi pare că intuiția mea împinge cam mult limitele imaginației atunci nu trebuie decât să–mi amintesc faptul că bunicul meu, în viață încă și, pe deasupra, un bucureștean cosmopolit, îmi spune cu sinceritate că niciodată nu s-ar fi gândit că lumea se va schimba atât de mult în cursul vieții sale. A reușit să țină pasul cu TV-ul color și videoplayerul, dar când noi, nepoții am început să nu mai putem trăi fără laptop, smartphone și internet s-a tras deoparte și nu a mai putut decât să se minuneze. Cel mai impresionat a fost de imprimanta foto cu care îi livrăm la discreție poze color cu strănepoții.
Când ne povestește despre cum își confecționa singur aparate de radio dintr-o cutie de lemn, galenă și antena făcută din andrelele mamei sale, sau cum tatăl lui a murit tânăr din cauză că nu existau antibiotice – ei bine atunci încep și eu să mă minunez și să înțeleg că probabil intuiția mea despre viitor e greșită, dar nu pentru că e prea îndrăzneață, ci pentru că nu împinge destul limitele imaginației. Probabil că viitorul în care vor trăi copiii, nepoții și strănepoții mei va fi unul atât de radical diferit de prezent încât eu nici nu mi-l pot închipui în toată complexitatea sa. În final, vă spun că habar nu am cum va arăta viitorul copiilor mei – tot ce știu este că trebuie să îi cresc îndeajuns de flexibili și încrezători ca să poată face față oricărui viitor posibil.
