V-ați scandalizat că frumoasa protestatară anti-carantină și pro-biserică își câștigă pâinea dezbrăcându-se la videochat?
V-a șocat alăturarea imaginilor cu ea în chip de Marianne revoluționară cu salopetă verde army, înălțând sfidătoare sparanghelul în timp ce ține la piept o cărticică de rugăciuni, și a celor cu ea în chiloți, sugându-și senzual degetele în fața clientului de videochat?
Gurile rele spun că dezvăluirea, deși i-a propulsat mica afacere de apartament pe culmi înalte, i-ar fi distrus totuși planul de a candida la primărie, mai ales că domnița se baza că pescuiește alegători din zona patriotico-tradiționalisto-
Știti însă care e faza tare? Că nici măcar nu se dezbracă de tot. Cel puțin asta reiese din comentariile ușor nemulțumite ale armatei de internauți care „cercetează” acum intens problema.
Știți care e faza și mai tare? Că eu m-am dezbrăcat de TOT. Pentru cine nu își amintește, m-am lansat în ocupația de activist pentru drepturile mamelor cu poze în care apar goală-pușcă.
Dar goală de tot, în lumina nemiloasă a neoanelor din baie, în epoca în care nu existau aplicații cu filtre și termenul selfie nici nu se inventase. Mi se văd sfârcurile și areolele brune de la hormonii de sarcină, linea nigra pe abdomen și capul lui fiu-meu ițindu-mi-se între coapse. Jur că am avut zero editare la pozele pe care le-am publicat în ditamai cea mai vândută revistă glossy de la vremea respectivă (știu, în Triasicul inferior, dar, în fine, nu asta vreau să punctez).
Deci da, eu nu am avut jumătăți de măsură când a fost să apar goală. Am apărut goală-pușcă și cu picioarele desfăcute, în plin act de naștere naturală. Dar asta nu m-a împiedicat să convertesc acea lansare, la nudul frust și funcțional, într-o poziție cât se poate de respectabilă. Mă rog, îndeajuns de respectabilă încât să primesc oferte serioase de a candida de la toate partidele la alegerile locale, parlamentare și europarlamentare din ultimii 10 ani și să fiu invitată să reprezint România în diferite structuri internaționale pentru drepturile mamelor. Cum am reușit asta? Simplu, am susținut cauze juste, care au în spate consensul științific și Carta drepturilor fundamentale ale omului.
Știrea cu mine goală și „născândă” a fost cea mai difuzată știre a verii 2010 și, mult mai important, a pus pe agenda publică problema drepturilor femeii și copilului la naștere. La nici 2 luni de la articolul din UNICA, fondam împreună cu alte mame Asociația Mame pentru Mame, dedicată promovării și protejării drepturilor mamelor și copiilor din România. La nici 6 luni, mergeam la Ministerul Sănătății și solicitam schimbări în lege, contribuiam la conceperea Strategiei Naționale pentru Sănătatea Reproducerii și aduceam în spitalele din România planul de naștere, protecția perineului și dreptul de a avea o persoană dragă cu tine când naști. Cu multă muncă, strategie și dedicare am reușit să transform bomba mediatică în atenție publică pentru problema de fond privind îngrijirea proastă pe care o primesc femeile când nasc în spitalele din România și, mai important, am început, alături de colegele de asociație, să schimbăm în bine modul în care nașterea are loc în spital, cu îngrijirea medicală de rigoare.
Voi mai poza goală? Evident. Pentru că nu asta este problema. Problema nu este ceea ce se vede când ești goală, ci ceea ce spui când ești îmbrăcată. Iar pe mine dacă mă vedeți în Piața Victoriei mă veți auzi susținând cauze bune: pentru sănătate și pentru siguranță, pentru egalitate de șanse și nediscriminare, pentru educație și responsabilitate.
Problema e că atunci când e îmbrăcată, frumoasa protestatară susține
- cere ca românii să nu aibă acces la piața unică a muncii, în timp ce ea vinde goliciune parțială și gesturi lascive mai ales străinilor;
- cere interzicerea legii pentru educație sexuală în școală, în timp ce ea își asumă propria sexualitate și decide să o folosească în scop comercial;
- cere blocarea tehnologiei 5G (știți voi, net mai rapid) în timp ce ea lucrează, din confortul propriei case, cu ajutorul internetului de mare viteză;
- cere interzicerea libertății femeilor de a alege să facă întrerupere de sarcină, deși ea se bucură de toate libertățile sexuale pe care feminismul i le-a servit pe tavă.
Problema nu e nuditatea comercializată, problema e ipocrizia nerușinată. Poți fi goală precum Lady Godiva pe cal, atât timp cât oamenii te respectă pentru justețea și legitimitatea cauzelor tale poți trece nudă prin piață, cu capul sus. Și, de aceea, eu pot sărbători 10 ani de când am apărut goală în presă ținând capul sus.
Când voi poza goală? Răbdare! Aștept cauza potrivită.
