Citeam acum câteva săptămâni că în SUA a fost depășit un tabu în ceea ce privește egalitatea de șanse între bărbați și femei. Victoria feministă constă în faptul că armată americană a făcut publice rapoarte din care reieșea că pentru prima oară în istoria SUA a trimis pe front soldați femei, nu însă în poziții de administrație, ci chiar în zonă de război. Acestea au luptat coț la coț cu camarazii lor de sex masculin, au fost rănite și unele dintre ele chiar și-au pierdut viața pe front.
Evident, acest subiect a iscat discuții aprinse despre rolurile femeilor și bărbaților în lumea modern: trimiterea femeilor pe front e chiar o victorie pentru egalitatea de șanse? În paralel cu discuția despre accesul neîngrădit al americancelor în zonele de război, apare și o altă dezbatere despre dificultatea cu care familiile acceptă ideea de a-și lăsa copiii în grija personalului de îngrijire de sex masculin, fie că vorbim de babysitteri profesioniști sau educatori angajați în grădinițe și centre de zi pentru copiii preșcolari. Chiar dacă contextul este cu totul diferit, subiectul principal al dezbaterii este în fapt același: spargerea tabuurilor în ceea ce privește rolurile sexelor în societatea modernă.
Cred că discuția poate fi interesantă și pentru România, mai ales că și la noi încep să cadă tabuurile despre rolurile bărbaților și femeilor în familie. Deși majoritatea românilor sunt încă tributari principiilor tradiționale în ceea ce privește familia, de câțiva ani s-a născut o mișcare tăticeasca din ce în ce mai activă: bloggeri, activiști, tați-model, coaches și stay-at-home dads povestesc cum au renăscut ca bărbați în momentul când au devenit părinți și despre cât de fericiți sunt în rol de părinte egal implicat în creșterea și îngrijirea copiilor, ba chiar unii dintre ei și-au asumat rolul de părinte principal, în timp ce mama lucrează 16 ore pe zi.
Este extraordinar că se întâmplă asta și toate mamele pe care le-am întâlnit se bucură că intrăm încet, dar inevitabil în era taților implicați. Acum că să fiu cinstită, au existat și până la apariția blogurilor tați dedicați și implicați care și-au crescut copiii cu duioșie și competență părintească. Dar niciodată nu au avut o voce publică atât de puternică. Acum vocile, eforturile și proiectele conjugate ale taților precum Bogdan Drăghici (avocatul tăticilor de la Alianta TATA), Dedi Grigoroiu (bloggerul ta-su.ro), Sebastian Froux (tăticul expat care organizează ieșiri sportive Evadeazacunoi), Bob Dragomirescu (părintele proiectului urbankid.ro), Sebastian Cochinescu (tăticul cool din spatele www.tati.ro), Andrei Tudose (arhitectul happeningurilor Delivering Life) sau Mihail Mușat (coach-ul de la Parinti Autentici) și alții ca ei, ne arată că am intrat într-adevăr într-o noua faza a parentingului românesc.
Însă dezbaterea pe care aș vrea să o văd inițiată (poate tăticii menționați mai sus mă vor ajută) este centrată pe faptul că în România încă nu vedem mai deloc babysitteri, bone sau educatori de grădiniță bărbați! Sigur, avem antrenori de sport, învățători de școală primară (remember Domnul Trandafir?), profesori de muzică și câțiva profesori de engleză pentru copii de vârstă preșcolară, însă prea puțini. De ce? Oare bărbații nu își doresc aceste slujbe? Oare le este frică să nu se facă de râs dacă devin bone calificate? Oare există unii care au încercat și nu au reușit pentru că părinții din România nu pot să-și imagineze încă cum își pot lasă copilul în grijă unei bone-bărbat? Le este oare teamă taților să accepte un bărbat străin (potențial tânăr și competent în schimbarea scutecelor) în casă și familia sa?
Botezați cu umor și afecțiune manny (adică mân + nanny), se pare că unul dintre cele mai mari și de succes servicii internaționale de bone amatoare au-pair este preocupat de subiect, mai ales că scopul acestui serviciu este accesul la experiențe de schimb cultural pentru tineri angajați ca bone în familii din străinătate Există multe articole despre mannies și despre experienta familiilor care au ales o bona de sex masculin. Multe dintre mamele care au ales bone-băieți au povestit că sunt încântate de faptul că aceștia sunt mult mai dispuși în a iniția activități sportive și în aer liber cu copiii decât bonele-fete. De asemenea, se pare că bonele-băieți erau mai competenți în a disciplina copiii de vârstă mai mare (dacă bonele-fețe se impuneau destul de greu în față copiilor lipiți de consolă de jocuri, bona-băiat oprea curentul fără comentarii și îi trimitea urgent să-și facă lecțiile.
Mărturisesc că am citit multe dintre comentariile la articolele despre acest subiect pe siteuri străine și nu am fost surprinsă să văd că discuția despre motivațiile atât ale celor care aplicau pentru un post de manny cât și ale celor care căutau o bonă-bărbat era împinsă către acuzații și supoziții nedovedite. Majoritatea mamelor care caută o bonă-bărbat sunt mame singure care doresc o aventură, iar cei care aplică pentru poziția de bonă caută mame singure pentru o aventură, sau, încă și mai scandalos, cei care aplică sunt indivizi periculoși care caută să fie aproape de copii pentru a-i abuza. În fine, dacă în ceea ce privește dorința mamelor singure și a bonelor-bărbați de a dezvolta activități extracurriculare, consider că e treabă lor de adulți responsabili și că nu e neapărat un minus al industriei de bone-bărbați. Dar în ceea ce privește riscurile pentru siguranță copilului, ele există întotdeauna, iar familia care angajează trebuie să fie întotdeauna atentă la procesul de selectie si monitorizare a activitatii bonei de orice sex ar fi aceasta.
Eu una sunt o femeie super-norocoasă pentru că am un partener de viață și de parenting absolut fabulos: este un părinte minunat pentru băieții noștri și adevărul este că el este părintele principal la noi în familie, fiind un tata competent, dedicat și afectuos rămânând și masculin în timp ce taticeste cu aplomb. Știam că este un bărbat arătos și sexy la culme, dar de când este tata și iese cu copiii în parc nu pot să va povestesc ce priviri admirative primește de la femei de toate vârstele! Și adevărul este că nimic nu este mai sexy pentru o femeie decât un tătic implicat! Creierul de femeie este circuitat în așa fel încât să valorizăm la maxim bărbații cărora le plac copiii (click aici pentru detalii) pentru că teoretic căutăm întotdeauna parteneri pe care se bazăm atunci când devenim mame.
Cred că e timpul că nu numai să celebram tații buni dar să dăm o șansa și bonelor-bărbați în România!