Urmăresc cu uimire cum femei grozave se aruncă fără parașută în călătorii de explorare și (re)descoperire de
sine. Curge cu selfie-uri pansive și citate inspiraționale mai mult sau mai puțin inspirate, cu texte misterios-insinuante, cu îndemnuri înflorate la căutare interioară și autenticitate pur-sânge, cu sfaturi mustind de înțelepciune oracolară, ba chiar cu glumițe cifrate de societatea secretă, toate culese precum mărgăritarele din această fântână a feminității renăscute…
Și nu pot decât să mă întreb dacă cele care emană zilnic și de mai multe ori pe zi filosofii din generoasa lor expediție interioară au călătorit și către cabinetul medicului să se caute interior de HPV? Sau dacă au sondat misterele propiilor sâni la mamografia anuală?
Căci doamnelor, florilor, zânele mele dragi, e minunat că vă explorați trăirile interioare dar, pentru numele Sfântului Nectarie, căutați-vă, măcar pe jumătate la fel de asiduu, și în interiorul corpului vostru căci altfel vă poate păli fără avertisment un cancer complet lipsit de sensibilitate în fața eternului feminin. Și toată căutarea voastră psiho-filosofică, toată stima de sine și zeița redescoperită din voi se vor nărui în fața bolii și a suferinței, iar din cenușa lor va rămâne pe gresia rece a spitalului o femeie nudă și speriată, o mamă îngrozită că nu își va vedea copiii crescând, o ființă de carne moale care va dori să trăiască, oricum, numai să trăiască.
Faceți deci, loc în aventurile voastre vrăjite și pentru examenele medicale care vă pot salva viața ca să vă desăvârșiți regăsirea de sine și să ne delectați până la adânci bătrâneți cu citatele voastre inspiraționale.
